"Anarhie Pura" - Woody Allen

Woody Allen (n.1935, New York) este de fapt Allen Stewart Konigsberg - regizor,scenarist,autor,producator,scriitor,muzician. Contestatar prin excelenta,pune la grea incercare rabdarea celor din jur - colegi,profesori etc.E indisciplinat si nepoliticos straduindu-se sa-si ascunda natura timida,chiar retractila. Reuseste sa se faca exmatriculat, din cauza obrazniciilor repetate si a lipsei de chef pentru scoala. Ii plac sporturile de echipa,invata sa cante la clarinet si isi descopera puterea de-a gasi replici memorabile in orice situatie. Devine colaborator al unor programe TV si paseste astfel in lumea showbizului. Colectioneaza cu aceeasi usurinta premii (Oscar,Globul de Aur,BAFTA,Cesar) si sotii sau prietene (Harlene Rosen,Louise Lasser,Mia Farrow,Diane Keaton) Regizeaza o serie de filme foarte cunoscute (Trandafirul Rosu din Cairo,Annie Hall,Manhattan,Viata lui Harry etc.) Este autorul volumelor "Side Effects" , "Getting Even" , "Death" , "Play it Again" , "Pure Anarchy" etc.
Asa cum am scris in titlu,post-ul este despre cartea "Anarhie Pura" o carte de povestiri comice pe care o recomand tuturor.

"Văzută de departe, cartea lui Woody Allen pare o varză. Însă cu toţii ştim că varza este o legumă minunată. Ea poate fi gătită în mai multe feluri, fiartă, înăbuşită, ocazional servită şi cu raţă. Cam asta este cartea lui Woody Allen – o raţă pe varză. Însă gastronomia ne învaţă că acest sortiment este o delicatesă.

Nu mă înţelegeţi greşit, cartea a fost o varză-delicatesă deoarece subiectele tratate s-ar putea rezuma la dimensiunile listei cu nominalizaţii la premiile Oscar. Însă, lucrul care face volumul „Anarhie Pură” să fie o carte ce merită citită este acel sarcasm aproape violent, savuros, ca şi felul culinar ce a rezultat mai apoi. Un sarcasm ce nu se lasă uşor doborât de reţineri inutile. Cartea este ceea ce domeniul astrologiei ar descrie ca fiind o zodie libertină, care nu ţine cont de norme.

„Anarhie pură” musteşte de referinţe culturale. Chiar regizorul zice, într-unul dintre capitole, că „există o veche superstiţie în teatru, care spune că orice show în care Franz Kafka împrăştie nisip pe scenă şi dansează step e un risc prea mare”. Cam asta se întâmplă cu referinţele culturale din „Anarhie pură”, dansează step şi aruncă nisip pe scenă. Însă nu este niciun risc de crăpare a Pământului în două. Acest burete saturat de molecule de apă, această carte, musteşte de nume ca Wittgenstein, Cehov, Mahler, Freud, Proust, Joyce, Dante şi alţii. Însă musteşte de ioni cu sarcină pozitivă. Toate numele folosite nu fac altceva decât să creeze un stil ce te face să râzi schimonosindu-te până la finalul cărţii.

Woody Allen ironizează orice strop de absurditate observabilă, orice urmă de snobism exagerat, combinând dădaca scriitoare cu tatăl ucigaş şi pe Mickey Mouse cu Tom Cruise. Din toate figurile de stil din care se poate construi o carte tip pamflet, „Anarhie pură”, una dintre cărţile colecţiei „Râsul Lumii”, foloseşte nişte comparaţii de netrecut cu vederea. Unele dintre titlurile capitolelor redau în mică măsură umorul folosit pe tot parcursul cărţii, căci textele în sine sunt de departe mult mai savuroase. „Papilele tale ucigaşe, draga mea”, „Atenţie, cad moguli!”, „Sam, ai parfumat prea tare pantalonii” sau „A greşi e omeneşte – a pluti, divin” ar fi câteva dintre acestea" (http://jiunimea.gds.ro/2012/02/woody-allen-anarhie-pura/)